Se dă o plajă
paradisiacă, deci pustie, cu nisip fin, cocotieri arcuiţi cu lene spre mare,
ape în nuanţe hipnotice.
De obicei
primii care ajung acolo sunt călătorii de meserie. Ăştia, tot de obicei, au
bloguri unde îşi povestesc descoperirile cu detalii fotografice. Urmează valuri
de backpackers care duc vorba mai departe spre trip advisor. Cei de prin partea
locului bagă de seamă că-i rost de business şi ridică niscaiva bungalowuri. Începe
să-i mănânce în fund şi pe cei de la lonely planet pentru ediţia revizuită. Apar
articolele de genul ''the last unspoiled place'' sau ''a secret place''. Călătorii cu bugetul redus se înmulţesc şi
biştarii care curg spre localnici de asemenea. Se descoperă nevoia de transport, pe
urmă de un asfalt ca lumea şi chiar de o linie aeriană low-cost care să aterizeze prin apropiere. Își fac loc primele familii cu copii, genul foști drumeți angajați în publicitate, PR, IT sau alt domeniu modern al cv-urilor pline de creativitate, comunicare și programare.
Pensiunile şi restaurantele se pun pe picioare, că doar e vorba de satisfacerea noilor cerințe de confort, pe alţi bani. Țărmul se micşorează. Apar cei cu accesoriile şi divertismentul. Plaja e feliată în loturi private, mâncarea şi băutura se scumpesc după buzunarul clientului, aşa că omul crescut prin partea locului nu mai ajunge să-şi prindă peștii în liniște sau să-și facă picnicul și baia bună de weekend, în curu gol, cu copchiii lui. De-acuma încolo, marea e a altora.
Pensiunile şi restaurantele se pun pe picioare, că doar e vorba de satisfacerea noilor cerințe de confort, pe alţi bani. Țărmul se micşorează. Apar cei cu accesoriile şi divertismentul. Plaja e feliată în loturi private, mâncarea şi băutura se scumpesc după buzunarul clientului, aşa că omul crescut prin partea locului nu mai ajunge să-şi prindă peștii în liniște sau să-și facă picnicul și baia bună de weekend, în curu gol, cu copchiii lui. De-acuma încolo, marea e a altora.
Exploratorii sunt deja departe, prinşi în dezvirginarea unui nou paradis, excursioniștii încep
să denunțe locul ca fiind ''turistic'' şi-l abandonează treptat celor cu două săptămâni de
concediu pe an, care defulează cheltuindu-și economiile pe plăcerea de-a fi serviţi.
Orice
tristeţe e complet ipocrită şi absolut inutilă. Suntem din ce în ce mai mulţi şi
ne mişcăm din ce în ce mai departe şi mai repede.
Ăsta e doar
un exemplu de defrişare culturală/naturală neintenţionată. Fiecare vaporaş
care te duce la snorkeling printre corali, aruncă ancora într-unul şi la plecare tranşează
o bună bucată din el. Fiecare autocar care îţi arată ''triburi'' sau ''minorităţi
etnice'', îi transformă pe oameni în exponate de bâlci. Nu e vorba de vinovaţi aici, scena pe care lumea
îşi continuă spectacolul de veacuri e tot mai plină.
