Mă fascinează minorităţile
care îşi construiesc identitatea pornind de la imaginarul alterităţii. Citesc o carte
despre ţigani, Condiţia romă şi
schimbarea discursului. Nu-mi vine sa le zic romi, le zic ţigani, că
aşa m-am învăţat. Ţiganii se definesc printr-un permanent raport de diferenţiere
vizavi de gadjo (ceea ce nu e rom). Cu alte cuvinte eşti rom în măsura
în care arăţi că nu eşti gadjo, că nu trăieşti ca ei.
Pentru mine copilul, ţiganii
erau cei care nu erau în rînd cu lumea,
primind toate atributele de dispreţ. Tot ce nu era potrivit sau acceptabil după
gustul majorităţii, devenea repede ţigănesc,
chiar dacă n-avea nici o legătură cu ţiganii. Bunică-mea avea un cuvînt cu care
ciupea copiii care o scoteau din sărite (uneori incluzîndu-mă): ghitan/ghitancă. Am realizat etimologia
tîrziu şi cred că nici bunică-mea nu făcea în mod conştient legătura, pentru ea
un ghitan era un copil nelalocul lui. În liceu am avut un diriginte care
împărţea clasa în cei buni la carte şi ţîgani (incluzîndu-mă). Aşa ne şi chema la tablă, mă, ţîgane.
Pe de altă parte tot ce ne-a
căzut bine la obiceiuri (muzica lăutărească, ceaunul pentru mămăligă, lingura de
lemn etc) – a devenit al nostru, deşi
au venit de la ei pentru că numai ei ştiu să le facă cum trebuie.
Astăzi ne leagă manelele. Un amic francez m-a întrebat, şi pe bună dreptate, Cum de sunteţi rasişti vizavi de ţigani dar
la toate petrecerile dansaţi pe manele?
J. citeşte o carte despre
Israel, cum îşi construiesc şi cuceresc (segregîndu-i eventual pe alţii) noi sensuri
comunitare raportate la teritoriul presupus de
drept: serviciul militar obligatoriu, chibuţurile, racolarea imigranţilor buni, folositori naţiunii. Omenirea a creat precedentul îngrozitor al pogromurilor
şi lagărelor (de altfel i-a afectat şi pe ţigani în aceeaşi cumplită măsură dar ei au contat mai puţin) care parcă a ajuns să
legitimizeze ororile pe care evreii le fac la rîndul lor arabilor. Noi, pe lîngă religie, s-a legat
complicat de un şir străvechi de suferinţe permanent rememorate care acum defulează
de jur împrejurul graniţelor. E interesant felul în care Israel îşi
construieşte propria minoritate, încurajînd imigrarea ne-evreilor. Aceştia vor
deveni israelienii ne-evrei, ceilalţii
dinăuntrul ţării, pentru că nu au descendenţă evreiască chiar dacă ajung cultural
mimetici asimilînd religia, limba, modul de viaţă, tradiţiile.
Ce creează şi întreţine resorturile
unei comunităţi? Descendenţa şi religia mai mult decît educaţia, din păcate,
pentru că educaţia devine mult mai prudentă să facă opoziţie cu ceilalţi.
Am fost şi sunt parte din
atîtea feluri de noi, cînd de fiecare
dată m-am raportat sau chiar l-am inventat pe celălalt. Cum ar fi o omenire empatică în
care singurul pronume valabil să fie noi,
pentru că toate celelalte pronume sunt doar hazard? Putem să aruncăm cu piatra în Noi?
Nu mai putem.
Şi cu asta am sorbit ultimele
picături din respectiva cafea.