Sigur că m-am bucurat de
intenţia de re-laicizare a învăţământului când Curtea Constituţională a decis
la sfârşitul lui 2014 ca religia creştină să nu mai fie obligatorie în şcoli. M-am
bucurat pentru că locul ei e la biserică.
Dar uite cât de departe au
ajuns:”În majoritatea judeţelor din ţară peste 90% din elevi vor merge în continuare la ora de religie, ca urmare a cererii făcute de părinţii lor. Cele mai multe solicitări în acest sens au fost făcute în judeţele Galaţi, Vaslui (96%) şi Arad (95%), la polul opus fiind Mureş (79,91%), Timiş (87%) şi Bucureşti (90%).”
Care ”pol opus”? Că în Mureş au vrut numai 80% în loc de 96%?
Aşa arată România azi:
Ortodocşi — 81%Catolici + Greco-catolici — 7.6%
Protestanţi — 6.2%
Alte religii (Musulmani, evrei) — 1.2%
Atei - 0.002% ( în Franţa sunt in jur de 35%)
(https://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_Romania; https://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_France#Religions)
Avem toate premisele unui
extremism religios creştin. Mi s-a întâmplat de multe ori să aud fantezii exterminatoare de tip cruciadă/jihad, dom’le, dacă aş avea io un pistol, am
scăpa noi de toţi ...şi aici fiecare îşi pune antipatiile viscerale,
ţiganii, ungurii, politicienii corupţi, homosexualii, şamd. E o obsesie bolnăvicioasă
a purificării care abureşte oglinzile cât să nu se mai vadă propria
mediocritate şi ignoranţă.
Mă uit la mai departe la
diversitatea etnică şi mă trec năduşelile din nou când văd că ungurii şi
germanii ne-au cam spus, isten veled,
respectiv auf wiedersehen, şi uite
aşa am ajuns la un alt periculos 90%.
anul 1948 / anul 2011:
Români: 86% / 90%
Unguri: 9.4% /6.5%
Germani: 2.2% / 0.2%
Romi: 0.3% / 3.3%
În comparaţie cu alte capitale vestice unde dai de
un curcubeu etnic şi cultural, Bucureştiul e un târg plicticos, unde doar
provincialii mai schimbă culoarea oleacă, o ţâră.
România are în jur de 18.300 de biserici, 8.200 de farmacii, 4.700 de şcoli generale şi 425 de spitale.
Catedrala
din Sibiu avea un afiş ‚ primim făină, zahăr,
ulei. Primim, nu oferim. În acelaşi timp spitalul de urgenţă arată ca extras
dintr-o zonă de război, sumbru şi neîngrijit ca un penitenciar. Majoritatea
trăieşte făcându-şi cruce, molfăind covrigi şi tratându-se de capul ei cu
buline, alifii şi ceaiuri.
Religia e parte din tradiţia noastră, mi se spune. Tradiţia e reinventare continuă, le răspund eu.
O să mă
întorc curând, ştiind că o să mă simt străină în propria ţară. Sunt a naibii de
curioasă să întâlnesc din cei 0.002% care au alte repere decât doamne-ajută.
