sâmbătă, 4 august 2018

După 1984, anul Douăzeci-Douăzeci

S-au strâns 3.000.000 de semnături împotriva recunoașterii cuplurilor homosexuale (ăsta e scopul, nu apărarea „familiei tradiționale” care e bine sănătoasă și are toate drepturile intacte), dar ne căznim să strângem 500.000 de semnături împotriva penalilor cu funcții politice. Adică pe mulți îi convinge biserica sau îi freacă grija de viața altora, dar pe puțini îi interesează ca societatea să înceapă în sfârșit să funcționeze „pe curat”.

Fără penali
De ce e așa de greu, bre, să strângem 500.000 de semnături?!
E vechea frică să nu dai în PCR-ul vopsit în FSN și refățuit în PSD, că te mușcă, sau e opțiunea majorității pentru șpagă și hoție ca modus vivendi?
De un an de zile de când m-am întors în țară sunt jumulită la fiecare colț de instituție publică sau privată.

Pile-Cunoștințe-Relații era modul de funcționare a societății pe vremea lui Ceaușescu și mulți s-au întors la el. Partidul (Statul) lua pielea de pe oameni, iar oamenii furau de la Partid (Stat, Fabrici) prin toate căile posibile și făceau troc prin rețeaua de cunoștințe.
Mișcările din 1989 de la Timișoara au început în jurul unui pastor reformat, László Tőkés, căruia i s-a alăturat un pastor baptist, Petru Dugulescu, ambii sprijiniți de comunitățile lor. Acele premize pentru o revoluție au fost confiscate și folosite ca să legitimeze FSN-ul lui Iliescu. Repede și sigur, adevărații anti-comuniști au fost dați deoparte.
Dacă am fi avut o Revoluție împotriva comunismului, cum se susține, n-am mai avea astăzi atâția nostalgici de toate vârstele. Puțini au înțeles, și atunci, care sunt mizele și pentru ce se află de fapt în stradă. Au fost peste 1000 de morți. Nu știm câți dintre ei au murit eroic, dar prea mulți au murit din cauza prostiei, manipulării sau dezinformării. Absurdul unor povești bate cel mai negru umor: 

La Brăila au murit 42 de persoane în timpul Revoluţiei. A fost unul dintre oraşele cel mai grav lovite de isterie. Soldatul Constantin Munteanu a murit în seara de 27 decembrie 1989. Decesul lui pare desprins dintr-un film de Emir Kusturica. Munteanu făcea parte din Unitatea Militară 01481. Se afla în cazarmă în seara cu pricina şi asculta muzica pornită din acordeonul unui camarad. În încăpere a intrat şi soldatul Ionel Bocăneţ, care, auzind muzica, a început să danseze. Bocăneţ dansa cu mitraliera în mână. Şi cum sălta din armă şi pocnea din degete, a tras un foc din greşeală. L-a nimerit pe Constantin Munteanu, care a decedat în drum spre spital.

Duţu Ivanciu, pensionar, a fost împuşcat pe stradă de un militar de la UM 01294. Ivanciu a încercat de mai multe ori să-şi aprindă o ţigară. Chibriturile fiind proaste, el a scăpărat de mai multe ori. Pentru că afară era întuneric, militarul a crezut că e foc la gura ţevii.

Bizar a murit şi civilul Scarlat Gîrbă. În ziua de 24 decembrie, el a condus o grupă de militari pe terasa blocului în care locuia, pentru a verifica dacă e vreun terorist pe acoperiş. După control, omul a rămas ultimul, pentru că ştia cum se închide trapa de la ieşirea pe bloc. În timp ce închidea trapa, militarii l-au împuşcat, fiindcă au uitat că luaseră şi un civil cu ei. Au crezut că e teroristul pe care-l căutau.

(sursa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/adevarul-dureros-al-revolutiei-sute-de-morti-din-prostie.)

Cine mai recunoaște partea asta de Românie de o prostie cumplită?

În prima parte a anului 1990, Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara(1) a fost respins cu pulanele jandarmilor și bâtele minerilor, iar FSN-ul s-a instalat confortabil la putere și a început să puiască hoțiile privatizărilor și primele escrocherii financiare.
Încă nu am avut nici un proces al comunismului, nici măcar al lui Iliescu.
După 28 de ani am ajuns să tragem de 100.000 de oameni din 14 județe ca să obținem minimul de semnături pentru un parlament/ guvern/ președinție mai curate.


Familia tradițională
Până la urmă care e "familia tradițională"? Cea cu femeia la cratiță și cu bărbatul la volan? Cea cu bărbatul alcoolic și femeia ciuca bătăilor?

Oare pe câți îi trece un fior rece la gândul că BOR are atâta putere politică, de strânge 3 milioane de semnături cât ai bate din palme?

Să zicem că apare un nou partid, Partidul Ortodox Român, cu o platformă „tradițională”, sprijinit de BOR și finanțat de toți drept-credincioșii care fac scurtcircuit la mâna dreaptă de câte ori văd o biserică. POR se prezintă la alegerile parlamentare din 2020 și obține o majoritate halucinantă, ca Iliescu la primele alegeri.
Să mai zicem că Dan Puric e cel mai potrivit șef de guvern patriot și că funcția de Președinte e abolită. Un popă bărbos și burtos, gen Ali Khamenei, devine Liderul Spiritual al României într-o teocrație ortodoxă. Se dă poporului cruciulițe gratis și religie cu polonicul. Femeile trebuie să poarte fustă și batic. Bărbații conduc treburile țării. Umplem pușcăriile cu cei necredincioși și netradiționali. Anul Douăzeci-Douăzeci devine un nou punct zero pentru România. Viorica Dăncilă se îmbracă ca pentru vizita la Vatican și devine Mama Noastră. Toți trebuie să mergem la biserică și să pupăm poala popii.

N-am fi nici primii, nici nu suntem așa departe. Watch-out, Islam, here we come! Na, mai salvăm o dată biata Europă de invaziile barbare.



1(...) propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la sta­bilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesa­ră. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să in­terzică foştilor activişti comunişti, candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism.(...)