Pe 6 decembrie, ziua alegerilor, am aflat de existența partidului pe nume AUR care va intra în parlament cu aproape 10% din voturi. Prietenii noștri, la fel, maxim cu două zile înaintea alegerilor. Deci un partid cvasi-necunoscut în cercul nostru - adică medie 40 ani, studii superioare, confortabil situați economic, conectați la știrile semnificative, bucuroși de capitalism, pro-UE, neduși la biserică, democrați, votanți (PNL/USR, că mai buni n-avem deocamdată). Spre seară, o prietenă îmi scrie pe whatsapp că intră neo-legionarii în parlament. Huh?! Mă duc la culcare convinsă că-i foc de paie și că dimineață o să găsesc PNL+USR la aproape 50%, datorită diasporei. Dar, vorba altei prietene, ne-am culcat în democrație și ne-am trezit în 10% legionarism.
Deci m-am pus călare pe google, să înțeleg ce naiba e cu ăștia. Cu cât citesc mai mult, cu atât mi se adâncesc cearcănele.
Iată de ce m-a luat groaza:
- AUR are un creier mare, Sorin Lavric, prof la Facultatea de Filosofie, redactor la Humanitas și scriitor publicat cu tematică referitoare al Noica și mișcarea legionară. Tobă de carte și dus cu capul suficient cât să distileze ideologia legionară într-o monstruozitate potrivită momentului și societății de astăzi. Mă aștept să văd alăturându-i-se alte nume sonore de intelectuali de dreapta, mai ales din cercul Humanitas.
Creierul mic e Claudiu Târziu, co-președinte AUR, susținător al Coaliției pentru Familie și redactor la Formula AS, ziarul pensionarelor.
- AUR are bicepși și bocanci, George Simion, co-președinte AUR, activist și lider de galerie de fotbal, cu studii superioare, autor de publicații și inscripții unioniste, pe hârtie și beton. Măcar acum am aflat cine a compus și pictat celebra „Basarabia e România”.
- AUR are un chip, e tot George Simion, liderul despre care deja circulă înduioșatoarea poveste că e sărac, cinstit și prigonit de autorități. Biografia lui e plină de mister, „se trage dintr-o familie din Focșani, Vrancea, acolo unde s-a născut și a copilărit. Locuiește în București și este necăsătorit.” Din ce-am tot citit, nu are un loc de muncă real.
Na, ca orice potențial dictator și profet, vine de nicăieri și e peste tot.
- de AUR s-a apropiat și un ditamai buzunarul doldora de bani, Bobby Păunescu. Eu aș zice că foarte probabil banii n-o sa le lipsească în continuare, iar B1TV ar putea deveni din ce în ce mai auriu.
- AUR are canale de distribuție variate, megafoane precum Diana Șoșoacă, varianta isterică și țâțoasă a lui Vadim Tudor, publicații pășuniste, cu iz de tămâie, precum Formula AS, și sigur o să mai apară și alții, în funcție de publicul țintă. De exemplu Dan Puric pentru semi-docții mistici și Călin Georgescu pentru ăștia mai cu pretenții de intelectuali ezoterici.
Însă cel mai important dintre toate e BOR care o să-i învețe pe pupăcioșii de moaște la ce număr să pună ștampila.
- AUR are un program în limba de lemn a naționaliștilor și a talibanilor ortodocși, o comoară numai bună de cufundat în adâncuri de ignoranță, ură și brutalitate.
Nu vă sună a rețetă perfectă ca să radă următoarele alegeri din 2024?
„Analiștii” noștri atotștiutori moțăie în continuare, neîngrijorați că n-au văzut nici măcar valul ăsta. Cică AUR o să rămână un partid izolat în parlament, care la alegerile următoare n-o să aibă mai mulți adepți ca azi.
Bre. BRE. Marile greșeli își au rădăcinile tot în aroganță și ignoranță. AUR VREA să fie izolat, vizibil ca neonul verde și în opoziție față de toate celelalte partide. Scrie și în fițuica lor electorală:
„NOI NU facem politică, NOI facem dreptate!”
Deja mi se zbârlește tot părul.
Acum vreo sută de ani s-a întâmplat același lucru, partidul nazist a ajuns, în 5 ani, de la 3% la 44%, pe fondul marii crize economice, adresându-se primilor sărăciți furioși - mediului rural și muncitorilor.
Astăzi AUR reprezintă partea de Românie care nu face față realității – nu vi se pare că sunt destul de mulți ca să formeze masa critică?
Suntem într-o criză globalizată. Dreapta e în ascensiune în UE. Aproape jumătate din români sunt în mediul rural, merg la biserică, apoi la vot. O bună parte din diaspora e puțin educată, discriminată, vlăguită și vrea acasă, de asta deja i-a votat masiv. Din 2008, la alegerile legislative, avem o majoritate apatică și blazată care nu iese la vot pentru că nimeni n-a reușit să le gâdile suficient de tare sensibilitățile. La referendumul din 2018 au votat împotriva căsătoriilor gay 3.5 milioane (20%), ăsta e sâmburele tare al extremei drepte.
Ei? Aşa e? Uite că încep să iasă procentele.
Societatea democratică e un caleidoscop complicat, într-adevăr e dificil să ții pasul cu tot ce e nou și în mișcare, e nevoie de educație și exercițiu. Pentru cei fără, e mai simplu să-și dorească s-o înghețe într-o ideologie și să dea la o parte tot ceea ce n-au chef să integreze.
Sigur că n-o să fie copy-paste anii ‘30 din secolul trecut, dar cu siguranța avem toate premisele unor viitoare lovituri foarte serioase în drepturile omului și în democrație. Jumătatea mea mult mai bună decât mine are încredere în mileniali. Eu sunt cinică și cred că fiecare generație își dorește câte un bici pe spinare pe care să-l confunde cu „mă simt viu”, „lupt”, „am un scop înălțător”, „pot fi erou”. Radicalizarea se întâmplă abrupt și rapid. Dacă peste patru ani „omul de aur” o să reprezinte ceva „cool”, s-ar putea să vedem multe bărbi pașoptiste de hipster și codițe consânzene pe sub glugi galben-canar. Deja am văzut destui prin poze.
Varianta cea mai nașpa ar fi provocarea alegerilor anticipate.
Cum spuneam, iată de ce am ajuns să pun godzilla pe post.
Noi două, familia netradițională, suntem în prima linie și deja știm cum pot să doară șuturile istorice. Nu mai vreau o altă epocă de aur.
Deci, dragi prieteni, ce e de făcut?
Sau să încep să mă gândesc, Where next?
