And I will drain you of your money, your comfort and your self respect

 Mama a ajuns în situația în care are nevoie de asistență medicală la domiciliu, cel puțin pentru o perioadă. Am căutat pe internet eventuali furnizori locali de astfel de servicii și am fost plăcut surprinsă să găsesc 4 organizații non-profit. Am încercat la cea mai mare, o fundație mult premiată și lăudată. 
A urmat varianta românească la I Care A Lot. Bineînțeles că n-a venit o Marla Grayson, ci ceea ce poate produce societatea românească: o persoană necalificată, avatarul mâlos și tupeist al altor specii dispărute de lipitori: șefa de aprozar, secretara toarșei director, administratora din anii '90.

Treaba ei a fost să aduca tot ce trebuie ca să-i schimbe mamei pansamentul la operație. În spital treaba asta ia câteva minute. La noi a durat o oră. N-a avut betadina. Nici ser fiziologic. Nici leucoplast. A venit în schimb cu o mulțime de mănuși chirurgicale. De câte ori atingea ceva, schimba mănușa. Recunosc, n-am mai văzut niciodată așa ceva. Pe de altă parte a invitat-o pe maică-mea să participe activ. N-om cunoaște noi protocolul medical, dar știm sigur că pacientul n-are ce căuta cu mâinile în apropierea plăgii. Pentru curățare a folosit o seringă cu tot cu ac și a împroșcat cu dezinfectant pe unde s-a nimerit. Finalul operațiunii a fost pe măsură, cu leucoplast aplicat ca într-o improvizație la țambal.

Pe lângă manevrele prost făcute, a turuit încontinuu. A popularizat medicina pe înțelesul nostru. I-a explicat mamei cu ce care va să zică seamănă un corp, și anume cu o sticlă cu apă, prin urmare e important să se miște, ca să-i circule și lichidele, prin legea gravitației. A întrebat dacă în urma operației s-a făcut o analiză a bacteriilor. O fi vrut să spună biopsie? N-o să știm niciodată. 

Spre sfârșit a trecut la evaluarea vulnerabilității. Îngrijorată dacă e cineva care se ocupă de treburile casei, dacă mai avem rude prin apropiere, cât de departe stau eu etc. Vedeam cum maică-mea adună în ochi napalm. I'm not a lamb. I am a fucking lioness. I-am făcut semn să mai aibă puțintică răbdare să înțelegem despre ce-i vorba. A avut.

Și iată mățăraia:

Fundația care vrea binele celor dependenți și vulnerabili își decontează toate aceste servicii prin Casa de Asigurări de Sănătate. Pentru decontare e nevoie de două documente: scrisoarea de recomandare din partea unui doctor și aprobarea de la CAS. Ambele se pot obține foarte ușor de către acești minunați voluntari bine încopciați în sistem. Până la aprobarea dosarului de decontare, 1-2 săptămâni, pacientul trebuie să scoată bani din buzunar. Pe noi prima vizită ne-a costat 150 lei. Pentru pansat și educarea pacientului. Urmând ca faza de decontare prin CAS a următoarelor servicii să se facă, atenție, răpăit de tobe, PRIN CARDUL DE SĂNĂTATE LĂSAT PE TERMEN NELIMITAT în mâinile dibace ale acestor binefăcători. Nimeni nu verifică ce servicii s-au prestat cu adevărat, iar pacientul, da, ăla deja dependent și vulnerabil, rămâne fără card de sănătate, la buna discreție a fundației. 

I-am spus că reținerea unui card de sănătate e ilegal. Mi-a răspuns că altfel nu se poate face decontarea, doar n-o să umble cu calculatoarele în brațe.
O să căutăm alte variante.
N-o să găsiți. Ceilalți 3 furnizori aprobați de CAS lucrează exact la fel. Aștept un răspuns azi, până la ora 15.
M-a sunat la 13, n-am răspuns. M-a sunat la 14, n-am răspuns. Termen limită, presiune, maniere de gangsteri. Bineînțeles că am căutat o altă variantă și am avut norocul să găsim repede. O asistentă medicală (adevărată) pe care o plătim pentru fiecare vizită. Impecabilă, însă bugetul lunar e peste pensia minimă. Avem și norocul să putem suporta aceste cheltuieli. 

Vă imaginați prin ce trec mulți alții?