Les Nanas de Nana

Naa-Naa, pronuntat egal si lung, e cartierul arab din Bangkok. În acelaşi timp e unul cunoscut pentru divertisment şi prostituţie. Femei ascunse sub burqa trec printre tarabele cu dildo-uri, pastile pentru potenţă, cd-uri cu filme porno şi toate celelalte accesorii ale futaiului turistic. Hainele largi şi lungi le-au recreat corpurile, le-au rotunjit, le-au dospit, le-au moleşit. Voalurile negre nu par deloc deranjate de vecinătatea colorată şi explicită. Pe trotuarul îngust unde nu încape decât un şir de oameni pe sens, fetele thai îşi caută clienţi arătând cât mai mulţi centimetri de piele, tarabagii îşi vând jucăriile erotice iar arăboaicele trec mai departe spre treburile lor, greoaie, măturând asfaltul cu tivurile, mai mereu în cârduri de 3-4, cele machiate cu sprâncene din tuşe groase şi buze roşu-cabaret.

Nimic nu e subtil la Nana, toată marfa e la vedere. Probabil n-o să aflu niciodată ce gândeşte o femeie acoperită despre vibratorul mov-fosforescent de vreo 20 de cm pe care tocmai l-a atins fără voie cu mâneca lungă.

Nu-i prima oară când dau peste vecinătăţi din astea cu prostituţie prietenoasă. În cartierul felinarelor roşii din Amsterdam am vazut familii de turişti trecând de mână cu copiii lor prin faţa vitrinelor cu fete, ca pe lângă cofetării. Sau, şi mai mişto, o curajoasă biserică despărţită de un bordel printr-o străduţă de vreun metru lăţime. Merita să fi luat un marker şi să fi scris pe burlan: God & Goodies Lane.

O noapte furtunoasă cu Eva Longoria

Mi-aş dori să văd graffiti la/pe metroul din Bangkok, aşa cum vedeam în Bucureşti, în cartierul Militari, dar ştiu sigur că asta n-o să se întâmple. Metroul din Bangkok e o autoritate. E păzit de oameni în uniformă. E locul unde oamenii îngheaţă drepţi de trei ori de zi, când în difuzoare se aude imnul naţional. 
Reclamele se agaţă de călători. Chiloţi Jockey, băuturi energizante şi mâncare. Mai ales mâncare pentru pisici şi căţei. Până schimb la staţia Siam, stau câte juma de oră cu nasul în reclama Sheba, unde creatura cu blană gri-hematit şi ochi verzi (”dressed to kill”) hipnotizează camera lipit de obrazul Evei Longoria, se întinde pe perna unui pat de cinci stele sau adulmecă o cupă plină cu un caviar rozaliu.

El e motanul James Bond.

În acelaşi timp, ecranele miaună cu o altă reclamă, Me-o, pentru cotoiul thailandez, care poartă ochelari, stă pe spate răscrăcărat şi sună din clopoţelul de la gât sau, nevinovat ca un înger, lasă în cutia cu nisip un caca moţat, roz-fosforescent.

El e mâţu' Somchai, ca un Neluţu de-al nostru sau ca americanul Dick.

Uite cum facem noi pisicile să ne joace genurile preferate: misterul şi burlescul, elitistul şi popularul, Bond & Dick. Lumea lor mică e copia lumii noastre, rozul unuia se cheamă caviar, al celuilalt, altcumva. Amândoi se bucură de vitamine, calciu şi ceva ce nicio mâţă n-a vânat vreodată în viaţa ei: carne tandră de vită.

În timp ce metroul mă zgâlţâie şi ecranele miaună, îmi imaginez că-mi scot papucii şi-i arunc în toate pisicile din jur. Sau, quiproquo pentru o noapte în patul Longoriei, că i-l înlocuiesc pe distinsul Bond cu tărcatul Dick.