O noapte furtunoasă cu Eva Longoria

Mi-aş dori să văd graffiti la/pe metroul din Bangkok, aşa cum vedeam în Bucureşti, în cartierul Militari, dar ştiu sigur că asta n-o să se întâmple. Metroul din Bangkok e o autoritate. E păzit de oameni în uniformă. E locul unde oamenii îngheaţă drepţi de trei ori de zi, când în difuzoare se aude imnul naţional. 
Reclamele se agaţă de călători. Chiloţi Jockey, băuturi energizante şi mâncare. Mai ales mâncare pentru pisici şi căţei. Până schimb la staţia Siam, stau câte juma de oră cu nasul în reclama Sheba, unde creatura cu blană gri-hematit şi ochi verzi (”dressed to kill”) hipnotizează camera lipit de obrazul Evei Longoria, se întinde pe perna unui pat de cinci stele sau adulmecă o cupă plină cu un caviar rozaliu.

El e motanul James Bond.

În acelaşi timp, ecranele miaună cu o altă reclamă, Me-o, pentru cotoiul thailandez, care poartă ochelari, stă pe spate răscrăcărat şi sună din clopoţelul de la gât sau, nevinovat ca un înger, lasă în cutia cu nisip un caca moţat, roz-fosforescent.

El e mâţu' Somchai, ca un Neluţu de-al nostru sau ca americanul Dick.

Uite cum facem noi pisicile să ne joace genurile preferate: misterul şi burlescul, elitistul şi popularul, Bond & Dick. Lumea lor mică e copia lumii noastre, rozul unuia se cheamă caviar, al celuilalt, altcumva. Amândoi se bucură de vitamine, calciu şi ceva ce nicio mâţă n-a vânat vreodată în viaţa ei: carne tandră de vită.

În timp ce metroul mă zgâlţâie şi ecranele miaună, îmi imaginez că-mi scot papucii şi-i arunc în toate pisicile din jur. Sau, quiproquo pentru o noapte în patul Longoriei, că i-l înlocuiesc pe distinsul Bond cu tărcatul Dick.