Pe 22 aprilie a fost Ziua Pământului și Google mi-a arătat tot soiul de imagini cu efectele schimbărilor climatice. Azi e Ziua Mediului și iar suntem bombardați cu tone de informații despre cum o să ne prăjim împreună cu planeta.
Știți faza cu muștarul? Îmi sare ca într-un dripping de Pollock. Pentru că și pe subiectul ăsta m-a ajuns exasperarea.
Noi suntem cetățenii-pubelă. Pe lângă problemele personale care se înmulțesc, trebuie să preluăm și problemele globale ale omenirii care și ele se înmulțesc, asta în timp ce suntem captivii unui angrenaj politic, social, economic care ne stoarce de tot ce are nevoie, în schimbul unor iluzii.
Votăm și ni se fură votul. Protestăm pașnic și nu ne bagă nimeni în seamă. Protestăm violent și tot noi plătim pentru asta. Nu mai reușim să provocăm nicio consecință politică, indiferent câte dovezi aducem despre corupție sau incompetență. Noi i-am ales, ei ne ignoră. Noi îi plătim, ei ne pun în brațe exact problemele pentru care îi plătim să găsească soluții.
Avem poluare? Cetățeanul trebuie să ia decizii, să-și selecteze atent achizițiile și să sorteze gunoiul, pe timpul și pe cheltuiala lui. Zău? Opriți industriile poluante. Scoateți plasticul. Standardizați cât mai multe produse, să n-avem o mie de cabluri, ștechere și baterii. Măriți durata de viață a produselor. Nu cumpărătorul trebuie să fie responsabil pentru produs, ci industriile producătoare, la ele trebuie să se închidă circuitul de reciclare. Nu societatea trebuie să se ocupe de gunoiul multi-naționalelor care nici măcar nu-și plătesc contribuțiile fiscale.
Avem calamități, probleme sociale? Ți se afișează imediat conturi pentru donații.
Avem război? Tot cetățeanul să se mobilizeze. Patria își amintește imediat unde să ne găsească, atunci când are nevoie să ne mulgă și să ne tundă.
Dar ce primim în schimb?
Sunt scumpiri și incertitudini de tot soiul? Pune-ți singur mintea la contribuție să găsești soluții ca să-ți ții calitatea vieții și business-ul la suprafață.
Ești bolnav? Descurcă-te între sistemul de sănătate public mizerabil și cel privat mult prea scump.
Vrei dreptate? Justiția e din ce în ce mai puțin accesibilă celui cu bani puțini.
Vrei să mori? Nu se poate, corpul tău aparține statului care o să tragă de el până la ultimul gram de durere. Când ajungi la capătul puterilor, ți se ia și ultimul strop de demnitate.
Nu mai există nici măcar intenția unui contract social. Să nu ne mai mirăm că unii o iau razna și se radicalizează. Din păcate se pune la îndoială știința și se reformulează politic cultura, în timp ce adevăratul balaur e în altă parte.
Sensibilitatea și rezonabilitatea au ajuns să aibă efecte de handicap. Neputința noastră în raport cu multitudinea și gravitatea problemelor actuale e paralizantă. Soluțiile nu țin de noi decât într-o foarte mică măsură. Ne trezim din ce în ce mai plini de angoase.
Așa că Google, după ce TU îți îndeplinești toate obligațiile legale, fiscale și morale, să faci bine să le trimiți pozele cu calota chelită de zăpadă direct celor care au puteri legislative, executive și judiciare.
Schimbați politicienii la fel de des ca pe scutece. Din aceleași motive, zicea Robin Williams în filmul Man of the Year.
Din păcate nici atunci când reușim să schimbăm niște capete, nu mai e suficient.
