Patpong e un
cartier în Bangkok unde se vând bilete pe stradă la spectacolul cu cea mai
traficată creatură, aici învăţată să arunce mingi de ping-pong, să spargă baloane
cu săgeţi de darts, să scoată capace de sticlă fără desfăcător, să scrie
scrisori, să fluiere, să fumeze, să înghită lame, peştişori de acvariu şi alte
ciudăţenii. Patpong e numele proprietarului, un imigrant chinez care a cumpărat
terenul după război şi mai târziu l-a transformat în zona “R&R” (rest and
recuperation) pentru soldaţii americani aliniaţi la pocirea Vietnamului. Vacanţa
soldatului seamănă cu cea a marinarului: Patpong şi-a pus felinare roşii, bare
argintii şi a desfăcut sticlele de spirtoase.
Când americanii
jumuliţi au început să se întoarcă acasă, au apărut alţi turişti, generaţii
după generaţii, de la flower-power la disco, electro şi indie iar fetele au continuat
să scoată bani din alte buzunare umezite de blugi evazaţi, conici, bufanţi, tăiaţi,
imprimaţi, elastici, peticiţi, tociţi, soioşi, smart-casual.
Juma de
secol după soldaţi, am urcat şi eu câteva scari înguste cu miros de pişat, până
la o sală cu aer ponosit de cantină de sat, făţuită pentru discoteca de
duminică seară. Lume puţină, curăţică, occidentală, majoritatea cupluri. Lumină
sleită de leduri roz, un glob disco şi o mamaie cu flegmă de proprietăreasă care
ne-a adus paharele de alcool apos incluse în preţ. Pe scenă, o femeie trecea de la un număr la altul ca un pui de pachiderm
sub hipnoză. Sub corsajul roşu de plasă, sexul devenit făptură de
circ se încorda să ţină un creion şi să deseneze , debil, un elefant strâmb. Am
parcurs numerele din programul Pussy Show parând cu paleta mingile care zburau lipicioase
spre masa noastră, sărind de pe scaun la sunetul pocnetelor din bici,
încremenind cu ochii la ţigara înfiptă între picioare care se consuma repede ca
fumată de un camionagiu feroce.
Nimic care
să-mi amintească de caterinca balcanică unde o cântăreaţă nevăzătoare pe nume
Meduza poate să-şi parcheze dosul într-un
piron bătut în stâlp şi să-l tragă afară cu bucile, sau de cabaretul european,
spumos la francezi, satiric la nemţi, sau de circul ordinar al femeii cu barbă.
Nici un maestru de ceremonii care să ridice cortina, străvechea graniţă catifelată
de culoarea sângelui, către o iluzie oarecare.
Aşa că ceea ce
am văzut a fost un hartan de veritate în care vaginul unei femei pline de
lehamite a câstigat banii de-o zi într-un loc care nu şi-a ascuns sărăcia,
drogul şi indiferenţa. N-a fost decât o anticameră a prostituţiei hard-core.
Până şi filmele porno îşi caută pretexte de-a lungul unui subiect simplificat, cu
secretara sau instalatorul, care aşa idioate şi previzibile îndeplinesc funcţia de pregătire rudimentară a vietăţii în
căutare de sex. Ce am văzut noi a fost trist şi crud ca prima lecţie de
anatomie. La ieşire ni s-a oferit un şerveţel parfumat să ne ştergem pe mâini.
Cu
altă ocazie, am încercat
şi un spectacol de cabaret unde aproape am căzut de pe
scaun, de râs nervos. O trupă necoaptă de travestiţi, cei mai
mulţi nişte puşti derutaţi numărând paşii de dans ca la festivitatea şcolară,
unuia îi cădea dresul, altuia i pocnise fermoarul la spate şi-şi ţinea
pantalonii cu o mână, nimic sexy, nimic glamuros, singurul efect cu adevărat
comic fiind cel neintenţionat.
Între Pussy without attitude (nume de bar) şi
cabaretul infantil, încă n-am găsit nimic altceva în Bangkok zis şi Krung Thep,
Oraşul Îngerilor.
