Vârstele vocabularului
românesc încep cu latina necesităţilor imediate legate copilăreşte de casă şi
părinţi, corp, numere, de-ale gurii – sare, peşte, pâine, apă. Adolescenţa
ne-am trăit-o slavic, dragoste, prieten,
nevoie, război, a iubi, a citi iar tinereţea francofilic, copiind Parisul
în educaţie, politică, economie, arte. Astăzi am ajuns toţi legaţi de
telegrafica limbă engleză în IT, comunicare, afaceri, muzică, filme.
In ’89 aveam 13 ani. Până la
adolescenţă am cunoscut cuvintele dragoste
şi iubire suspendate într-un soi de pudoare
sau pudibonderie, ca o stare de excepţie, de confesiune dureroasă şi un pic ridicolă
atunci când deveneau sentimentale şi directe. Le întâlneam fabricate în literatură,
în muzica uşoară, în politică şi în contexte platonice dar foarte rar în
relaţiile sentimentale cu cei din jur, unde adeseori era preferat prudentul ţin la
tine. Poate de aici şi jena, cum să fi folosit aceleaşi cuvinte pentru ce
te ardea, când televizorul bâzâia despre abstracta dragoste de glie şi silnica
iubire pentru tovarăşul şi tovarăşa. Pe urmă mai era amorul – ironizat şi declasat
prin frivolitate. Astăzi amorul aproape
a dispărut din vocabular pentru că nici Franţa nu mai ela modă. Dragostea a rămas retrasă şi poetică cu
pasivul a se îndrăgosti. Iubirea s-a
scuturat de politică şi pudori şi a recuperat terenul sentimental, direct,
verbal, cu te iubesc. Universalul love a pătruns şi la noi ca pretutindeni
şi e bun la toate, I love you şi I love it.
Între Munţii Ural şi
insulele Marii Britanii iubirea s-a construit mai ales prin literatură,
viscerală şi tragică. Anna Karenina, Romeo & Julieta, patimă şi moarte.
Poezia a îmbrăcat-o în delicate mantii de romantism şi sensibilitate, în tristeţe,
nostalgie şi angoasă. Secolul 20 a dezbrăcat fantasma şi i-a desfăcut
picioarele. Iubirea copulatoare, nestatornică, narcisistă, insaţiabilă. Astăzi
a ajuns un soi de slogan sleit al fericirii când în realitate singurătatea e
din ce în ce mai triumfătoare în ciuda aplicaţiilor pentru întâlniri şi a
siturilor de socializare. Iubirea a ajuns şi ea supusă calculelor legate de
timp, bani, compatibilităţi.
Asia de sud-est (Thailanda,
Cambogia, Laos, Vietnam, Filipine, Malaezia, Indonesia) e plină de bărbaţi occidentali
în cautare de relaţii simplificate pe care apoi să le complice fără voie,
victime ale propriilor fantasme. Îşi găsesc femeia nesofisticată şi
ascultătoare după care au tânjit şi încep s-o re-educe, s-o ”compatibilizeze’’
cu propria cultură. Femeile cu parteneri occidentali ajung să înveţe engleza,
să guste brânzeturi şi vinuri franţuzeşti şi să plece în vacanţe pe alte
continente. Ea are surpriza să afle că propria ţară e cam înapoiată, că
ignoranţa, superstiţiile şi lâncezeala nu sunt deloc sexi şi că de fapt trebuie
să se transforme într-o altă femeie. Pentru el, pe de altă parte, n-o fi deloc
romantic când ea ronţăie peşte uscat la micul dejun sau când trebuie să-şi asume
relaţia prin viramente bancare sau mici bacşişuri pentru câte un serviciu
casnic, pentru că obiceiurile tribale dar-contradar nu sunt foarte departe în
timp. Îmi dăruieşti să-ţi dăruiesc, fără ca banii să aibă dimensiunea venală pe
care ar căpăta-o într-o ţară europeană. În relaţiile de la distanţă aşteptarea
are şi ea un preţ concret, lunar, pentru viaţa dublă a bărbaţilor cu rezidenţă (şi
familie) într-o altă ţară. Pentru ele iubirea se traduce, probabil, mai mult prin
grijă, beneficiu reciproc şi ataşament domestic atunci când se poate, decât
prin romantism şi fluturi în stomac.
Închei cu un scurt dialog între
români şi un detaşat indian la Renault, în Bucureşti-Pipera, bucuros că după câteva
luni se întoarce acasă şi se căsătoreşte. Omul abia aştepta să-şi cunoască
nevasta.
-
You
havent met her already, zic colegii români perplecşi
-
Not
yet.
-
So
how do you know you will love her?
-
Of
course I will love her, she from the same caste and my parents chose her for
me, răspunde la fel de perplex indianul.
Acelaşi cuvânt
universalizat, love, pentru vestici
înseamnă completarea supremului eu, iar pentru indian continuitate, integrare şi împlinire
a aşteptărilor sociale.
Love is not love is not
love is not love