Nu ştiu de nici un scriitor din secolul trecut care să fi prezis o lume atât de absurdă şi de plină de idioţi ca cea pe care o construim noi. Povestirile şi filmele sf ne-au vorbit despre personaje "evoluate" (intelectual, spiritual, tehnologic etc) care doreau să descopere alte lumi, să cucerească sau să salveze, despre noi puteri, planete şi societăţi mistice, despre nave spaţiale şi extratereştri. Oamenii secolului trecut au fost nişte visători prea serioşi şi instruiţi ca să-şi fi putut închipui culmea ridicolului de astăzi, oameni care arată ca zombies sau care îşi riscă viaţa prinzând creaturi virtuale stupide. În Thailanda, jocul a fost lansat în acelaşi weekend în care s-a votat noua constituţie, întâmplător sau nu, oamenii au fost ocupaţi cu pokemonii prin malluri iar junta militară a obţinut tot ce-şi dorea de la acest referendum.
Să recapitulăm din realitate: primitivism religios care ia amploare, terorism, arsenal
mondial de arme în continuă creştere, probleme de mediu, sărăcie, clase
politice din ce în ce mai corupte şi incapabile, extrema polarizare a resurselor financiare şi risipa celor naturale, controlul fără precedent asupra
informaţiilor personale, creşterea populaţiei la 7.4 bilioane. Şi
în loc să ne apucăm să reparăm pe unde se
mai poate din realitatea asta tristă, preferăm s-o acoperim cu o nouă mantie virtuală, curată, jucăuşă, tâmpă şi mulţumitoare în timp ce visăm în secret la o
selecţie darwinistă.
A fost odată ca niciodată un pokemon de aur şi diamante, Supra-Pokemonul, unicul şi cel mai preţios. Ca să-l prinzi trebuia să-l urmăreşti
fără încetare nenumărate zile şi nopţi la rând. Oraşe întregi s-au golit în
şiruri lente care îl urmăreau ca pe cântăreţul din fluier. Soldaţii şi-au
părăsit armele şi unităţile, funcţionarii (pardon, managerii de tot soiul) şi-au
lăsat computerele în sleep mode, şcolile au rămas pustii, magazinele închise,
maşinile abandonate, străzile tăcute.
De foarte de sus se puteau vedea cozi prelungi
care înaintau lent până la glezne, până la genunchi, până la gât şi încă mai
mult, în râuri, mări şi oceane sau în dune de nisipuri mişcătoare. Oameni cu ochii
înroşiţi, privind în ecrane, iar pe ecrane El, Supra-Pokemonul, orbitor, ţopăind pe străluciri
piezişe şi efemere ca o rază şugubeaţă.
