sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Spune drept, azi ai mâncat orez?




Vorbeam acum vreo două zile despre locurile unde se adună oamenii. La mine, în România ortodoxă, la cârciumă şi la biserică, zic io. La mine, în Irlanda catolică, tot la pub şi la biserică, zice colegul meu. Dar acuma amândoi muncim şi trăim în Thailanda. Unde lumea se strânge în jurul bolurilor cu mâncare. Chicotesc, povestesc, bârfesc. Sticlele cu bere şi whisky țin pasul îndeaproape cu bucatele. Şi thailandezii sunt consumatori serioşi de spirtoase, aşa că băutura a ajuns să fie interzisă în anumite intervale orare şi în zilele de sărbătoare (problemă rezolvată rapid cu stocuri anticipate).
Orice loc e bun pentru asta. Uneori fără masă şi scaune, te descalţi şi te aşezi pe podea.
Locul e mâncarea. N-ai nevoie decât de o pereche de beţe de lemn cu care s-o împărtăşeşti.
Din hrana zilnică se pune deoparte porţia spiritelor şi porţia călugărilor buddhişti. Casele, fabricile, blocurile, magazinele, supermarketurile, toate au câte o altă casă mai mică alături, locuinţa spiritului servit cu orez, curry, desert, fructe, fanta roşie la pai, câteodată nescafé și desfătat cu mici atenţii ca flori sau beţişoare parfumate, ca să ofere în schimb protecţie şi favoruri.
În fiecare dimineaţă, în drum spre birou, trec pe lângă calugării portocalii care adună plocoanele. Se întâmplă să văd tineri corporatişti ferchezuiţi, în genunchi pe stradă, primind binecuvântarea unui călugăr desculţ, de aceeaşi vârstă cu ei.
Mâncarea e substanță socială şi esenţă sacră. Poate de aici şi grija pentru gust. Unul dintre primele 3 adjective pe care le-am învăţat a fost aroy (delicios). Celelalte două sunt sabay (confortabil în toate cele) şi phet (iute, picant). Toate trei laolaltă par să dea un sens lărgit aceluiaşi lucru: nu e picant, nu e delicios; nu e delicios, nu mănânci; nu mănânci, nu eşti în regulă și bună pace. Ziua nu incepe cu bună dimineața, ci cu ai mâncat orez?
Iaca o singură sintagmă pentru spaţiu şi cale, pentru mediu şi mesaj, pentru declarație şi intenţie. E reversul religiilor în care corpul e o povară pentru spirit şi trebuie disciplinat, anihilat prin controlul strict asupra îndestulării şi plăcerii. În Thailanda abundenţa face buna rânduială.